Sudarea aluminotermică (cunoscut și subnumele de sudură exotermică) este o metodă care utilizează metalul topit supraîncălzit produs de reacția exotermică dintre oxizii metalici și aluminiul metalic pentru a încălzi și unirea metalelor.

Rezistența la articulație sudată; 4×10⁻⁴ Ω;

Puterea articulației sudate depășește sarcina-capacitatea de rulment a cuprului-Cablu de miez după sudură.

Sudarea exotermică își are originea în secolul al XIX -lea, când H. Goldschmidt a descoperit că pulberea de aluminiu și oxizii metalici ar putea suferi o reacție exotermică inițiată de o sursă de căldură externă, care apoi s -ar menține odată începută. Formula generală de reacție este: oxid de metal + Aluminiu (pudra) → Oxid de aluminiu + Metal + Căldură